Alți brazi, aceeași bucurie

  • admin 

În acest decembrie în care unitatea de neam a fost pe buzele și în inimile tuturor, membrii Asociației Decent și-au unit forțele pentru a realiza o acțiune care începe să devină tradiție: împodobirea brazilor de Crăciun în câteva biserici-reper ale capitalei. Prima oprire nu putea fi alta decât la ctitoria brâncovenească  de la km 0, biserica Sfântul Gheorghe Nou, acolo unde mari sfinți se întrec – care din icoane, care din raclă, din cer sau de pe pământ – în a ajuta și a da răspuns tuturor celor care li se adresează cu inima deschisă. Aflată în centrul Bucureștiului, biserica adăpostește de sute de ani odoare sfinte dăruite de domnitori (cum ar fi mâna sfântului Nicolae, adusă de Mihai Viteazul) sau chiar moaștele unui domnitor (însuși Sfântul Constantin Brâncoveanul).

Bradul a fost împodobit de mâinile dibace ale doamnei Lelia Marcu, cea care ne-a obișnuit cu brazi de poveste așezați la picioarele sfinților din biserici.  Acoperit în mod simbolic de un steag tricolor, mormântul Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu este locul pe care a fost așezat bradul, ceea ce te face să te întrebi: ce alt pom de iarnă mai are onoarea de a avea ca suport, mormântul unui sfânt?

Același steag tricolor decorează și icoana Sfântului Gheorghe, alături de ornamente florale care, deloc întâmplător, se asortează cu nuanțele decorațiunilor din brad. Acestea din urmă au fost aduse special din Grecia, tot dintr-un tărâm al sfinților, Tesalonic. Globulețe elegante, flori decorative cu strălucire discretă, instalații luminoase vesele, tuburi de zăpadă, figurine mari și mici, funde distinse, tul diafan, toate au fost pregătite cu bucurie și și-au așteptat cu nerăbdare locul potrivit în bradul admirat, încă de la primele ornamente, de închinători și turiștii care treceau pragul bisericii.

Privind cu atenție bradul și locul în care e așezat, ai sentimentul că prezența lui a fost așteptată dintotdeauna și că frumusețea lui nu putea arăta altfel. Steaua din vârf e în ton cu stelele pictate foarte aproape, pe pereții bisericii, iar verdele nins se încadrează perfect în nuanțele dominante ale bisericii. Bradul arată ca o bijuterie – cum altfel, când în spatele lui se află epitaful lucrat în fir de aur de Doamna Maria Brâncoveanu, iar deasupra luminează candela aceleiași soții devotate? Pare că în stânga îngerul pictat lângă fereastră veghează locul, ținând în mână sfeșnicul cu trei lumânări și că din dreapta binecuvintează Sf. Constantin Brâncoveanu.

Nici nu știi pentru cine e bradul – pentru Sfinții Brâncoveni care și-au dat viața pentru ortodoxie și neam? Pentru Sfântul Nicolae cel darnic și sărbătorit în Decembrie, poate cel mai iubit de copii? Pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului? Sau pentru Sfânta Muceniță Marina, ale cărei moaște urmau să fie aduse din Grecia a doua zi? Cred că pentru toți aceștia și pentru toți oamenii care prețuiesc Crăciunul, care au în suflet bucuria colindelor, bucuria darurilor și bucuria bucuriilor, pe Cel care s-a născut de Crăciun!

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Al doilea brad împodobit de asociația noastră a fost într-o biserică de suflet, Sfânta Vineri – Herasca, ridicată în memoria parohiei cu același nume care a fost demolată în timpul regimului trecut, în anul 1987. Biserica, reconstruită cu eforturi mari, prin dragostea ctitorilor și a credincioșilor, este un loc al sfințeniei care amintește de biserica-simbol a capitalei, Sfânta Vineri, atestată încă din timpul lui Matei Basarab. Numele Herasca vine de la familia Herăștilor (Udriște-Năsturel Herascu), în grija căreia s-a aflat lăcașul în trecut.

Acțiunea Asociației Decent a avut loc pe 16 decembrie, duminică, după Sfânta Liturghie. Bradul a fost amplasat lângă strană, de unde cântăreții au adus laude Domnului, parcă tot mai însuflețiți de spiritul Crăciunului care se apropia. Tot lângă brad au fost așezate cadouri pentru cei mici, pe care părintele paroh, Vladimir Lapte, le-a împărțit apoi copiilor nerăbdători în ziua de Crăciun, care priveau cu ochi mari și mânuțe fremătânde la pungile ce-i așteptau cuminți. Bradul păstrează ceva din discreția și eleganța locului, spunând în felul său, prin ornamentele alese, taina sărbătorii. Brațele ninse ale pomului de iarnă, globurile albe, roșii, transparente, clasice sau rebele, cu aspect șifonat, conurile discrete, decorațiunile cu merișoare sau micile crengi aurite au fost tot atâtea motive de bucurie pentru mâinile care împodobeau și pentru ochii care priveau.

Doamna Lelia Marcu este cea care a concentrat toate eforturile, și de această dată, ca acțiunea să fie posibilă – mobilizarea oamenilor, alegerea bradului și a ornamentelor, susținerea multor cheltuieli, împodobirea pomului de iarnă. Poate cel mai frumos moment a fost acela în care dumneaei așeza decorațiunile în brad sau numai le aducea aproape de pom, verificând potrivirea lor în ansamblu, în timp ce fredona colinde sau cântece închinate Maicii Domnului, cu o voce care îți mergea direct la suflet. Bradul n-a fost pregătit oricum, ci doar după ce Sfintei Parascheva i s-a cerut ajutorul, care veghează din icoana sa, făcătoare de minuni. Mai mult, ajutor de nădejde a găsit și în persoana unei fetițe care îi poartă numele după ce mama sa a fost impresionată de ajutorul primit de doamna Lelia, ca terapeut, și a decis să-și boteze copilul astfel. Mica Lelia iubește nespus acest moment al anului, pe care îl îmbracă de fiecare dată, cum numai ea știe, într-o dulce candoare.

A fost primul Crăciun al noii biserici Sfânta Vineri, reconstruite. Ne bucurăm că am sărbătorit acest moment istoric împreună, că am avut onoarea de a oferi un brad împodobit tocmai acestei bijuterii din inima orașului și că inimile noastre s-au încălzit de bucuria darului!

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Ultimul eveniment de acest fel s-a desfășurat, deloc întâmplător, la o altă ctitorie brâncovenească, cu hramul Sfântului Gheorghe, asemenea celei de la km 0. Cu câteva zile înainte de Crăciun am ajuns la Mogoșoaia, la biserica de lângă porțile palatului, care ne aștepta la capătul aleilor înzăpezite, luminate de felinare de epocă. „Sfinții Brâncoveni v-au trimis aici”, au fost vorbele cu care ne-a întâmpinat Georgiana Vrabie, una din preotesele bisericii.

Bradul a avut ceva din eleganța marelui voievod care a înălțat biserica la 1688, cu puțin timp înainte de a fi ales domnitor al Țării Românești. În partea de sus, bradul a purtat o decorațiune din tul alb, strălucitor, care aducea cu bordura albă a mantiei domnești, realizată din hermină sau mătase. Restul tulului care cădea pe lungimea bradului păstra finețea hlamidei, iar accesoriile care sclipeau din loc în loc anunțau caracterul distins al locului și sfințenia ctitorului. Lumina albă, caldă a bradului a potențat strălucirea globurilor și a celorlalte decorațiuni, iar micile detalii semnificative, de tipul îngerilor sculptați în lemn, aminteau de Nașterea Domnului, bucuria îngerilor. Printre crengile bradului se puteau zări globuri sub formă de inimă, de un roșu cardinal care nu putea să nu atragă privirea și admirația. „Parc-ar fi inima unui om bun!” sau „parc-ar fi inima comunității de aici”, spunea aceeași doamnă preoteasă, plină de entuziasm. Noi am ajuns într-o zi de miercuri. A doua zi, bradul urma să aibă la picioarele sale cadouri pentru toți micuții parohiei, care au așteptat îndelung promisiunea moșului devenită realitate. Copiii au înțeles imediat că din casa Domnului nimeni nu pleacă fără cadou.

Doamna Lelia Marcu a împodobit bradul în această biserică în care liniștea era la ea acasă, întreruptă uneori doar de versurile care-i bucură sufletul, „Pe tine te fericim!”. Când dăruiești ceva din suflet, timpul tău, inspirația ta, dragostea, atunci oboseala și grijile „se topesc în ochii” sfinților, cum afirmă dumneaei și începe să se străvadă o-ntrebare: „Oare cum vor fi brazii de anul viitor?”  Ne dorim ca în anul ce vine, faptele bune să topească distanțele dintre noi, să ne înfrățească și să ne deschidă inimile către Cel care, la nașterea Sa, toate ușile le-a găsit încuiate!

“Iisuse, Cel ce la naştere n-ai avut locaş de sălăşluire, fă-Ţi lăcaş din inimile noastre;
Iisuse, Cel ce toate uşile le-ai găsit încuiate, deschide inimile noastre!”

Etichete: