Băiatul meu a intrat la un liceu mediocru!

  • admin 

Alexia R., București: „Vara asta am trăit o dezamăgire foarte mare. Băiatul meu de 15 ani a intrat la un liceu mediocru! Și asta în condițiile în care, de-a lungul anilor, m-am străduit să îi dau cea mai bună educație – școli particulare, meditații peste meditații, cursuri care mai de care. Mi-e și rușine să le spun rudelor și colegilor la ce liceu învață copilul meu. Eu întotdeauna am avut rezultate foarte bune la școală, am învățat la școli de top, nu înțeleg de ce copilul meu are rezultate slabe…7,8. Nu știu unde am greșit, dar consider nota de la acest examen, un eșec personal, al meu. Sunt tare îngrijorată de viitorul copilului meu și de dezvoltarea lui. Credeți că exagerez?”

Lelia Marcu: Cu alte cuvinte, cei care învață la o școală care nu e numită „de top” sunt mediocri, cu tot cu școala și profesorii ei; ar trebui și lor să le fie rușine că se află acolo, indiferent de motiv, că de, sunt „mediocri și de rușine”; toată lumea ar trebui să învețe perfect, la toate, astfel încât toți vor fi ingineri, medici, profesori etc și în lipsa celorlalți muncitori… mediooocriii, ne vom hrăni cu cuvinte sau cu ustensilele doctorilor. Pardon, cărțile și ustensilele sunt făcute tot de..”mediocri”. Să ne venim în fire, puțin, când afirmăm astfel de lucruri. Nu cumva, duhul mândriei deșarte ne insuflă astfel de idei? Ce deosebire e între femeia de serviciu și un ministru? Niciuna. Fiecare înmulțește talantul lui pe pământ și e demn de laudă pentru cum lucrează cu talentul (talantul biblic), nicidecum pentru locul în care a ajuns. Numai sfințenia e cumva, demnă de laudă, pentru că te străduiești și tu, ca om, să ajungi acolo. Știu, Sfinții spun că e dar de la Dumnezeu, Sfințenia, însă asta e scris și spus ca să nu ne înălțăm cu mintea în stratosfera mândriei. Însă Dumnezeu nu privează pe nimeni de sfințenie, numai să o vrea și să lucreze în sensul acesta. Împărați, doctori, profesori, chiar Arhierei, în iad, sunt, dar un om bun, cu frica de Dumnezeu și dragoste, nu am auzit să fie. Lăsați copilul să își împlinească menirea și…lucrați la mândrie. Fiți mândră de copilul dvs., că aveți de ce!