Fetița mea și-a făcut o prietenă care nu e ortodoxă!

  • admin 

Ioana O.: „Doamne ajută! Eu și soțul meu avem o dilemă, vă rog să ne explicați care are dreptate. Avem trei copii, sunt toți cuminți și învață bine la școală. Unul din ei, fetița (are 13 ani), și-a făcut o prietenă foarte bună, dar care nu e ortodoxă. Face parte dintr-o sectă. Eu nu am nimic împotrivă, mă bucur pentru ea, că e foarte sociabilă. Însă soțul meu zice că nu e bine și vrea să ia măsuri. Mie mi-e milă de copil. Mi-a spus așa: <mama, dar nu fac nimic rău; merg în oraș și în excursii cu prietena mea și cu ceilalți copii de la biserica ei, care sunt cuminți. Ar trebui sa fiți mulțumiți că nu sunt ca ceilalți adolescenți, care nu-și respectă părinții, fumează și fac alte rele..> Parcă i-aș da dreptate. Nu știu ce să fac. Sunt la mijloc și nu știu cum să reacționez! Vă mulțumesc.”

Lelia Marcu: Nu e bine sa amesteci copii care provin din religii diferite până la a merge împreună cu ei, în excursii. Dacă ar fi amestecați, nu ar fi probleme și nici dacă se joacă împreună. Dar dacă merge cu ei, în excursii sau oriunde altundeva unde sunt doar copii din acel cult, se va simți izolată, chiar fără să își dea seama și va face greșeli. Ca și adulții, copiii fac front comun (bisericuțe) din care ar putea fi exclusă sau atrasă spre convingerile lor prin presiunea numerică. Ea, singura, ei, mulți… trebuie discernământ. Cât despre felul în care se pune problema, cu… zi mersi că nu face aia sau cealaltă, e o exagerare; nici părinții și nici copiii, cu atât mai puțin copiii, nu ar trebui să pună problema în acest mod. Adică… ce dacă te jignesc, că doar nu te-am omorât! Cam așa ar suna! Și cuvintele ucid oameni și inimi, dar și anturajul, nu prost, neapărat, ci nepotrivit poate ucide sau bulversa o inimă de copil. Pune un copil foarte sărac, într-o casă foarte bogată, dintr-o dată și invers și vezi ce iese! Dezastru! Așa și aici, ideologia, în mod forțat, în exces, sub orice formă și prin comparație, e ucigătoare de suflet. Așadar, tatăl e mai aproape de adevăr, spiritual și psihologic, vorbind. Nu trebuie nici dânsul să ia „măsuri” mai mari decât invitația către copil de a petrece timpul liber cu copiii din comunitatea ortodoxă. Copiii înțeleg singuri diferențele care îi ajută să se orienteze cât mai potrivit pentru ei. Radicalismul e la rândul lui ucigător de suflete! Ar fi o ocazie bună acum, să facă cateheza unui astfel de copil, prin comparație, atât, nu arătând cu degetul, așa, ca la lecțiile de istorie. Din această mică problemă, poate ieși ceva de mare folos duhovnicesc. Să nu ne pierdem tradiția ortodoxă, curată, dar nici să nu ne asemănăm radicaliștilor!