Să fie chiar mama mea, vinovatul? Să fi căzut acest EȘTI PROASTĂ ȘI INCAPABILĂ ca un blestem peste mine?

  • admin 

Eugenia M., Constanța: Bună ziua! Am o problemă care mă face să cred că am ceva făcut, dar și că mama este vinovată. Mai exact, de când mă știu, din proastă nu mă scoate. Proastă nu sunt, dar nimic nu îmi iese, nimic nu pot duce până la capăt, nu mă țin puterile. Nu știu care puteri, dar pur și simplu nu pot. Fac față o vreme, apoi abandonez, pentru că nu pot continua: facultate, serviciu, o relație cu un băiat sau chiar un lucru de mână și curățenia din cameră. Tot timpul îmi rămâne ceva de făcut, nu mă pot bucura, ca alții, că am încheiat un capitol cu brio și să mă laud cu el. Nu vreau să dau vina doar pe mama; de felul meu sunt mai comodă și caut nod în papură la toată lumea. Oricum nu mă place nimeni, a avut grija mama să mă convingă de asta, a avut atâția ani la dispoziție să mă toace cu: nu ești în stare de nimic, ești proastă. Să fie chiar mama mea, vinovatul, să fi căzut acest EȘTI PROASTĂ ȘI INCAPABILĂ ca un blestem peste mine?

Lelia Marcu: 100%. Și ca blestem, dar nici nu era nevoie de un blestem. Cu adevărat, anii în care vi s-a spus în permanență că nu sunteți bună de nimic au reprezentat o parte din educația dvs. Cum am fost educată? Că nu sunt bună de nimic și proastă pe deasupra, deci tot ce voi face este prost și nu se finalizează. Rugați pe mama să vă dezlege de această povară, lucrați și dvs la asta cu un terapeut sau un duhovnic potrivit dumneavoastră, iertați tot și luați-o de la capăt cu EU CINE SUNT? EU SUNT… Recomand atenție la capcana mândriei. Să auzim de bine!