De ce un blog?

  • admin 

De ce un blog în cadrul unui site al unui ONG? Pentru că un ONG trăiește, practic, din donații. Un ONG are nevoie de un site, dar pentru mine, cam atât, ca și promovare și informare despre activități. Am primit invitația de a ține conferințe, de a avea propriul spațiu de emisiune la mai multe televiziuni, la radio, on line etc. Refuz categoric! De ce? Pentru că ar trebui să punem în mișcare sume de bani, energie, oameni, timp și multe altele pentru realizarea unei conferințe, spre exemplu, pe când un site îmi oferă posibilitatea unei conferințe on line, dacă vreți. De ce cheltuieli inutile din bănuții celor care muncesc, pentru a aduna alți bănuți, de ce timp pierdut cu organizarea și timp pierdut pentru participant când, comod, cu mai puține resurse, din pat, fotoliu sau scaun de birou, în tren sau în tramvai, în avion sau pe o bancă în parcul mult iubit, la o cafea ori… oriunde avem nevoie de hrană pentru suflet, la distanță de numai un click, pot afla tot ceea ce mă interesează? De ce să stai să faci și să servești ceaiuri sau cafele la infinit, când poate celălalt nu bea nici ceai și nici cafea sau poate că are alte preferințe? De ce să îl mint cu câteva cuvinte bine meșteșugite, cu un biscuit cel mult sau o broșură, cu un pliant la o carte pe care oricum o plătește, doar pentru a determina pe fiecare să doneze, poate cât mai mult și nu după puteri sau după pofta inimii, forțând în inima lui ceea ce însuși Dumnezeu nu face? De ce cu un zâmbet larg și cald pe dinafară dar amar pe dinăuntru, să încerc a dovedi ceea ce nici mie nu îmi pot dovedi, aceea că am devenit deja OM și merit mai mult de un zâmbet… poate aplauze, bani, aprecieri… să dau autografe și să ascult chiar ceea ce nu aș asculta, vânzându-mi libertatea inimii, bruma de smerenie și demnitatea pentru ele sau pentru bănuții care, aș crede eu, justifică toată această zdroabă prefăcută, vicleană și deloc plăcută lui Dumnezeu? De ce să nu las, mai bine, ca fiecare să facă exact ceea ce îi poftește inima, ce poate, atât cât poate sau deloc, tocmai pentru că acolo Sus, oricât ar da, i se socotește exact cât are în inimă și nu cât a pus în plic sau cât a scris pe CEC? De ce, dacă Însuși Dumnezeu a dat libertate omului (libertatea de a face binele, nu răul), să cred că dacă voi împinge limitele, voi primi mai mult? Da, retorica este cu mine, e în mine, cunoștințele necesare alcătuirii unei prelegeri răsunătoare, asemenea… dar este bine, e corect față de cel care mă ascultă? Mă întreb și iar întreb, nu sunt eu, oare, procedând așa, un om viclean ce speră să obțină fonduri, chiar și pentru o cauză nobilă, printr-un gest departe de noblețea duhovnicească pe care o propovăduiesc?

Gândindu-mă și iar gândindu-mă profund, poate prea mult timp, vă spun: nu voi ține conferințe dacă nu le vom organiza noi, Asociația Decent, pentru că cei care au donat bănuții cu care se realizează un astfel de eveniment, au muncit din greu; prefer să ajut un sărac sau un copil pentru educație, o mamă tristă și singură cu un copil sau un bătrân, bolnav sau pur și simplu un animăluț fără adăpost, o biserică ce stă sa cadă, un viitor student fără posibilități… câte nu se pot face cu banii?! Nu voi mai avea nici propria emisiune TV, dacă este plătită de Asociația Decent, pentru că banii și timpul alocat pot fi direcționați mult, cu mult mai eficient. Sigur, Asociația Decent își propune nu doar să ajute financiar, ci are prin Statut și scopul de a ajuta în educație, inclusiv cea spirituală, însă nicidecum nu o vom face după tendințe, așa cum mulți ar cere, ci simplu și curat, atât cât e posibil nouă, celor imperfecți.

Vom lăsa pe fiecare dintre dumneavoastră să aprecieze sau nu ceea ce facem, să se regăsească sau nu în activitățile noastre, să doneze sau nu, și, dacă va dona pentru a ajuta, pentru a putea funcționa și pentru proiecte, să o facă fiecare așa cum și cât simte, cât îl lasă inima, cât are evlavie, pasiune sau dragoste, aplecare spre orice am propune noi, membrii Asociației Decent împreuna cu voi, toți cei care ne-ați inspirat să facem asta! Să fie cu bucurie, să fie cu dragoste, oricâte necazuri am vedea, prezenta sau am întâmpina. Viața are bune și mai multe rele din care, extrăgând mirul dragostei cu care s-au făcut toate, putem tămădui inimile sau viețile multora. Pe marea vieții există soare, vreme bună, dar și furtuni, chiar uragane… important este să mergem măcar un minut, o vreme, asemenea lui Petru, pe luciul ei, fără a ne scufunda, crezând în puterea dragostei, a unității și a lui Dumnezeu! Fiți binecuvântați pentru toate cele bune pe care le veți face, vă urăm să câștigați Raiul încă de aici, de pe pământ! ATÂT! E tot ce putem oferi… de e puțin, iertați-ne!

Cu iubire,

Lelia Marcu